Trăiești astăzi , de parcă mâine,
Sigur te vei trezi din nou,
Nu îți ajunge doar o pâine,
Flămând ești , cu sufletul gol!
Trăiești mereu ca si o umbră,
Cu gândul doar la viitor,
Te superi când nu ai izbândă,
De parcă timpul ți-e dator!
Alergi mereu fara incetare.
Pe drumuri ce nu se cunosc,
Iar când ajungi la încrucișare,
Îți dai seama că n-are rost!
Te plângi că viața este dură,
Căci alta soartă ai meritat,
Dar nici măcar o faptă bună,
In viață ta n-ai realizat!
Ai fost rece, făr de iubire,
Un mare egoist convins,
N-ai vrut s-auzi de fericire,
Când lăcomia te-a cuprins!
Ignori viață ce îții șoptește,
Ca intr-o zi te va lăsa,,
Caci moartea a fost și veșnic este,
Ultima destinație a ta!

M.M.Aurelian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s