Tristețe…

Cu ochi senini, suflet-un lacrimi,
Scrâșnind din dinți tu mai reziști,
Plângi pe ascuns si nu te saturi,
De multe ori , uiți că exiști !
Îți desenezi un zâmbet mare,
Pe chipul trist și chinuit,
De unde ai așa răbdare,
Când trupul tot ți-e ciuruit?
Insiști să îți trădezi conștiința,
Care strigă că ești nebun,
Dar taci și înghiți sec umilința,
Iubești un suflet făcut scrum!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s