Dragostea si distanța…

Într-o zi de dimineață,

Dragostea si cu distanță,

Se întâlnesc din întâmplare,

Si-apoi fara ezitare,

Dragostea duios intreabă,

Pe distanță fără grabă:

Nu suntem noi inrudite,

Respectate si iubite,

Ne cunoastem din vecie,

Ca sa vezi ce nebunie,

Tot mai des aud de tine,

Mai mult rău , decat de bine,

Cica tu-ai fi vinovată,

Cand iubirea-i destramată,

Caci doar datorită ție,

Tot mai rar este iubire,

Si tot ceea ce-am creat,

Tu distanță ai sfărîmat…

Distanța se întristează,

Pe Dragoste o îmbrățișează,

Si ii spune cu tarie,

Eu ti-am fost fidela ție!

Cât e cerul cu pamantul ,

Am sa țin sfânt legamantul,

N-am să-ți pun eu bețe in roate,

Căci iubesc a tale fapte,

Insa unii din prostie,

Sau prea multa nebunie,

Ma tot folosesc ca scuză,

Cand au inima confuză,

Oameni fara caracter,

Care au inimi de fier,

Ma acuză pe nedrept,

Sunt pretextul lor perfect!

Oare sunt eu vinovată

Pentru o lume așa pătată,

Pentru cei mai lași din fire,

Care ajung la despărțire?

Cate suflete mărețe,

Am condus la bătrânețe,

Lume rea plină de fețe

Cauta-ți alte pretexte!

M. M. Aurelian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s