Inocenta pierdută …

Eram copil, zâmbeam intruna,

Până si cerul ma iubea,

Acuma ura si ranchiuna,

Au loc de ,,cinste” in viața mea!

A mea fragila inocență,

Demult pierdută pe al meu drum,

Mi-a duce aminte cu insistență,

Cum totul s-a inecat, e scrum!

De mic aveam atâtea vise,

Sa fiu om mare imi doream,

Dar toate au ramas promise,

Nimic nu mai e, cum era.

Credeam ca viața este dulce,

Un loc perfect ca sa trăiesc,

Pân-am ajuns si la răscruce ,

Deabia atunci am inteles,

Ca nu mi-a mai rămas nimica,

Sensibil, inocent ,divin,

M-a ,,ajutat” chiar si furnica,

Sa fiu un sarpe cu venin!

Aveam nevoie doar de sprijin,

De o vorba bună sau de-un sfat,

A voastra răutate cruntă,

Si inocența mi-a furat!

Iubeam cu inima deschisă,

Visam mereu viata-n culori,

Acuma e de mult închisă,

Si vinovații sunteti voi!

Frumoasa mea copilarie,

De mult s-a sters in amintiri,

Acuma mintea-i magazie,

Doar de încercări, dureri si chin!

M M Aurelian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s