Hoinar…

Strivit, părăsit și hoinar,
Alergam rătăcit fără sens,
Până când, la un capăt de drum, de hotar,
Te-am găsit, și-am înțeles…
Numai tu, poți din nou sa trezești,
Sufletul, poți să îmi luminezi,
Zâmbetul,
Să-mi redai pofta de viață acum,
Ce tristețea a făcut-o doar scrum !
Si te rog, ține-mă strâns în brate mereu,
Zi de zii, să adorm, doar la pieptul tău ,
Glasul tău să-l ascult eu as vrea,
Fiindca doar pe tine, te asculta inima!
Nu pleca, mi-e frica că mă sting,
Și lumina în suflet, n-am să mai aprind,
Hai rămâi, te rog nu mai pleca,
Tu care ai fost balsam, când viata mi-a fost grea!
Fi doar tu, gardianul iubirii mereu,
Să-mi păzești, inima ca un leu,
Să mă iei, în brate când îmi este frică,
Fiindcă doar cu tine eu mă simt iubită!

M. M. Aurelian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s