O unde ești…

Te stingi de dor și nu mai vine,
Te scalzi in lacrimi, zi de zii,
Doar moartea parcă îți mai rămâne,
Și liniștea din nopți târzii,
Pe unde rătăcești iubire,
Pe ce cărări azi mai ești tu
De ce tu uiți mereu de mine,
Nu vezi ce trist ,mi-e sufletul?
Degeaba mă tot rog de tine,
Tu nici nu vrei să înțelegi,
Căci poate nu va mă fii mâine,
Nu am ca tine mii de vieți!

M.M.Aurelian

Nu renunța…

Te-ai saturat de-a ta povară,
Te-ai săturat mereu să plângi,
Vezi numai rău că te înconjoară,
Și rănile sunt prea adânci,
Parcă te zbați mereu degeaba,
Vezi veșnice căderi in gol,
Alergi și mereu îți dai seama,
Că totu-i împotrivitor,
Dar nu renunți , când conștiința
Te îndeamnă să te lași bătut,
Căci mai puternică-i dorința,
S-ajungi , ceea ce ți-ai propus,
Mai știi că drumul tău în viață,
Deși a fost greu ,complicat,
Si-n suferință te învață,
Sa nu renunți la ce-ai visat,
Sa nu alegi calea ușoară,
Nici drumul care ți-e străin,
Infruntă viața și-o doboară,
Sa poți să te bucuri din plin !

M.M.Aurelian

Tristețe…

Cu ochi senini, suflet-un lacrimi,
Scrâșnind din dinți tu mai reziști,
Plângi pe ascuns si nu te saturi,
De multe ori , uiți că exiști !
Îți desenezi un zâmbet mare,
Pe chipul trist și chinuit,
De unde ai așa răbdare,
Când trupul tot ți-e ciuruit?
Insiști să îți trădezi conștiința,
Care strigă că ești nebun,
Dar taci și înghiți sec umilința,
Iubești un suflet făcut scrum!

O lume nebună…

Iubirea stă-n genunchi și plânge,
Și se întreabă ce-a greșit,
Când vede ura cum ajunge,
În lume atât de răspândit’ ,
Când vede lumea atât de falsă,
Și sentimente atât de reci ,
Iubirea zii de zii mai ștearsă,
O lume catre ce te îndrepți?
Se fac afaceri cu iubirea,
Se vând dorințe și plăceri,
Nici nu mai știm ce-i fericirea,
Gonim flămânzi după averi!

Speranțe…

Ai reușit cu vocea-ți caldă,
S-aprinzi in suflet o speranță,
Cã într-o zi o sa te vadă,
Să-ți spună cât ești de frumoasă,
Au fost doar vorbe inocente,
Dar îndeajuns ca să învie,
Dorința, chiar de nu te vede,
Sa-ti vadă doar privirea ție!
E totul ca un basm de seară,
Ca o poveste cu magie,
Mi-e frica sa adorm azi iară,
Și totul doar un vis sa fie !

Eu vin…

Închide ochii și așteaptă,
Eu ți-am promis c-am să ajung,
Chiar și de-aș fi încarcerată,
Am sa te vizitez in gând!
Nu-ți pierde orice ar fii speranța,
Căci dragostea ne dă puteri,
Nu ne-am luptat doar azi cu viata,
O vom învinge ca și ieri!
Nu crede vântul care-ți spune,
Ca sa renunti că-i mai ușor,
Chiar daca soarele apune,
Te voi iubi pân’ am sa mor!
Cât timp îmi curge sânge în vene,
Am să iubesc sufletul tău,
Și chiar daca vin clipe grele,
Voi asculta doar glasul tău!

M.M.Aurelian

De ce…

Sunt versuri care dor și poate,
Vor reuși târziu în noapte,
Sa te intrebe, ce ai gresit,
Ce ai ales și ai suferit,
Chiar daca nu găsești justificare,
La suferința care vrea sa te doboare,
Întreabă-ti sufletul ce îți plânge întruna,
Din ce moment , a început furtuna,
In dragoste nu există eroi,
Dacă sunteți singuri, niciodată in doi,
Iubirea e pură, necondiționată,
Ea nu se poate vinde și nici cumpărată,
Degeaba alergi după un suflet străin,
În contrasens găsi-vei doar chin,
Lasă iubirea să curgă din fire,
Pe drumul ei , nu cel desenat de tine!

,,Vocea sufletului și glasul iubirii nu pot să fie reduse la tăcere niciodată! " Mitroi Marin Aurelian